In anul 2001, cand aveam 14-15 ani am facut pictura de mai jos imaginandu-mi ca sunt pe o insula pustie alaturi de o superba femeie satena cu ochii albastrii si parul lung si ondulat. Sapatamana trecuta reluand aceasta idee am facut desenul de mai sus, un portret mult mai expresiv care o reprezinta tot pe aceasta Eva ancestrala a mintii mele. Voi pastra mereu pictura din 2001 pentru ca pentru mine inseamna mult mai mult decat o incercare de a picta facuta cu stangacie si greseli de anatomie, in aceasta pictura fiind femeia pe care imi doream sa o iubesc atunci. Dincolo de forma continutul si mesajul este ceea ce conteaza pentru mine. Desi unele dintre ele nu respecta anatomia si regulile de compozitie aceste picturi imi vor alina mereu singuratatea si imi vor mangia sufletul si din acest motiv nu pot renunta ala ele asa cum altii nu ar putea renunta la o iubire. In aceste picturi vechi si noi este iubirea pe care nu am avut-o niciodata si pe care nu am dreptul sa o am, desenata si pictata de mii de ori, in mii si mii de chipuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu