Ieri pornind de la unul dintre desenele adolescentine din anul 2001 despre care am scris in postarea anterioara am facut nudul de mai sus si am transpus si in versuri trairea de acum 12 ani
Nu voi critica acest desen din punct de vedere artistic pentru ca cel mai important lucru este mesajul pe care acesta il transmite si dincolo de talent acest desen are o puternica incarcatura emotionala, fiind ca o fila de jurnal, motiv pentru care l-am pastrat atatia ani si nu l-am aruncat la gunoi. Un sentiment arzator a ramas incapsulat in aceasta creatie: nevoia de a iubi si de a fi iubita pe care o simtea intens acea fata de doar 15 ani la vremea aceea care in acelasi timp se picta pe sine in asteptare dar isi picta si idealul, fiinta iubita pe care o astepta. Daca ar vorbi, femeia din aceste desene ar spune urmatoarele cuvinte:
Cu mainile inaltate spre cer
Stau goala si iubirea e tot ce iti cer
Singura in lume sunt si te astept
Sa-mi alini dorul cu sarutari pe piept
Unde esti? Pana la tine as vrea sa zbor
Tu nu ma vezi, nici nu stii cat mi-e de dor
Si astept clipa cand pentru prima oara
Tot mai tare imi va bate inima fecioara
Astept sa vii, sa ma cauti, sa ma gasesti
Si ma intreb mereu oare unde esti
Si as striga: Cauata-ma! Gaseste-ma!
Si cel mai mult dintre toate... Iubeste-ma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu