Am compus aceasta poezie azi, cu lacrimi in ochi, simtindu-ma singura, gandindu-ma la toate "reginele de gheata" care au trecut pe langa mine, atat de frumoase, atat de reci, atat de indiferente. Dupa ce am redat imaginea acestui sentiment prin nenumarate desene si picturi am scris aceasta poezie.
Atat de frumoasa, atat de indiferenta si rece
Ea pe langa mine mult prea repede trece
Trece si nici macar nu ma vede
Si ma intreb oare ce crede
O mult prea frumoasa regina de gheata
Cand o privesc inima-mi ingheata
O privesc de dincolo de zidurile reci
Unde singura voi ramane pe veci
Ea e suava ca o primavara in floare
Si indiferenta ei ma doare
In iarna mea ea ar putea fi soare
Si as vrea sa o intreb de ce oare
Zeita mea senzuala si seducatoare
Cu privirea albastra, fermecatoare
De ce nici macar nu te uiti inapoi
Punand ziduri intre noi
Ziduri inalte piatra sarma si spini
Si garduri pline de maracini
De ce tu nu ma vrei
Asa cum ma vor ei?
Ei sunt multi dar nu-i voi iubi niciodata
Tot ce imi doresc este a ta iubire curata
In zadar ei imi arata ca ma vor
Caci otrava este iubirea lor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu