Ieri m-am gandit sa pictez si sa vorbesc despre religie. Religia nu vine de la Dumnezeu, manifestarile acestuia fiind doar subiective, pentru cine crede in el, ci tot de la oameni, de la alti oameni care au avut ca unic scop inrobirea populatiei si anihilarea elementelor rebel care gandeau mai mult decat le era permis. Dumnezeul a tot puternic din religiile abrahamice, monoteiste, reflecta imaginea unui dictator.
Oamenii au scris biblia, oamenii au construit bisericile, oamenii au numit preotii si s-ar putea spune ca omul l-a creat pe Dumnezeu, nu invers. Omul a inventat religia pentru a manipula masele, profitand de cele mai mari slabiciuni ale mintii umane, frica de moarte, setea de iubire pe care o simtim inca de cand suntem in uterul mamei, sentimentele de neputinta pe care le avem cateodata etc. Ne place sa credem ca o parte din noi nu va muri niciodata si ca exista o fiinta suprema plina de iubire, o iubire mult mai mare decat iubirea oricarei fiinte umane de pe lumea asta, mai mare decat iubirea materna, mai mare decat iubirea partenerului sau a partenerei de viata, o iubire infinita. Ne place sa ne luam dorintele drept realitati si religia ne perverteste sentimentele facandu-ne sa cautam la un Dumnezeu care exista doar in mintea noastra ceea ce am fost programati genetic sa cautam la alti oameni.
Religia ne bate cuie in ochii mintii lasandu-ne orbi psihic in fata adevarului si a relaitatii in timp ce vorbeste in mod fals despre adevar si intelepciune, asa cum instiga la ura vorbind despre iubire si sta la baza a nenumrate razboaie in timp ce vorbeste despre pace.
Credinta ne crucifica creierul, incatusand ratiunea. Credinta nu ne lasa sa gandim liber si rational, mergand dupa principiul "Crede si nu cerceta". Hypatia, Giordano Bruno si multi alti oameni de stiinta au fost ucisi de cre(s)tini, doar pentru ca au indraznit sa zica ca planeta noastra e rotunda si sa contrazica nonsensurile din biblie.
Ieri am facut o pictura care reda ceea ce se intampla cu mintea unui credincios.
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu