Acum 10 ani mi-am imaginat o femeie cu parul rosu cu breton si cu ochii verzi, un fel de reperzentare a zeitei Diana, stand goala in codru, in lumina lunii, langa izvor, sub teiul inflorit ale carui flori cad precum ploaia, ca niste lacrimi ale noptii ce lucesc in lumina lunii, alaturi de muza blonda a lui Mihai Eminescu ce sta tot langa izvor dar undeva mai departe si tine in mana o floare albastra si am pus pe hartie aceasta imagine din mintea mea dar fiind facuta la repezeala si cu materiale de proasta calitate pictura nu a iesit asa cum imi imaginam eu. Am facut aceasta pictura dorindu-mi ca imaginea idilica din mintea mea sa fie reala, sa fiu eu in codru sub teiul inflorit ce miroase atat de frumos alaturi de aceasta femeie cu parul rosu pe care am numit-o Diana. Desi recunosc ca pictura de acum 10 ani nu este nici pe departe o capodopera am pastrat-o pentru valoarea ei sentimentala. De fiecare data cand privesc aceasta pictura imi imaginez ca sunt eu in codru, langa izvor, in bratele Dianei, pe genunchii ei, asa cum zicea si Eminescu in poezia Dorinta si pot sa o tin in brate si sa o sarut. Acum cateva zile am modificat aceasta pictura folosind programul GIMP iar mai sus este ceea ce a iesit, ceea ce am vrut eu sa transmit atunci, in 2002, imaginea idilica pe care Eminescu o descria in poezia Dorinta care a fost una dintre sursele mele de inspiratie pentru aceasta pictura.
 | |||
| Zeita Diana si Muza lui Mihai Eminescu in codru noaptea in lumina lunii, o pictura pe care am facut-o acum 10 an | i |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu