Floarea vietii si a feminitatii pictura ulei pe panza, dimensiuni 50×100
La o saptamana dupa ce l-am pictat chipul fetei din tabloul de mai sus a inceput sa se intunece capatand o culoare gri-albastruie mortuara, o culoare ce amintea de un cadavru care s-a invinetit si intra in putrefactie, probabil din cauza ca albul pe care l-am folosit continea alb de zinc. De cand am inceput sa lucrez la tabloul asta ceva ciudat se tot intampla cu chipul fetei. Initial am incercat sa o fac cu capul putin dat pe spate, privind in sus, spre galaxie, dar mi-a iesit foarte grosolana si vanata in jurul ochilor si am sters totul si am luat-o de la capat cu chipul. Pe cat incercam eu sa o fac de draguta pe atat de sinistra imi iesea ca si cum colurile ar fi avut o inteligenta a lor. Prima data culorile s-au amestecat pe panza in asa fel incat privita de la distanta fata mea semana mai mult cu o femeie foarte batrana iar cand am incercat sa o corectez capul a inceput sa semene tot mai mult cu un cap de mort.
Floarea vietii, tablou in ulei pe panza in lucru, fotografie facuta pe 2 iunie, cand tabloul inca nu se uscase
Fata din aceasta pictura parea sa aiba personalitatea ei si ca si desenele automate facute in timpul sedintelor de spiritism, parea sa vina din strafundurile subconstientului si sa se contureze singura ca si cum o fantoma sau o alta entitate si-ar fi lasat amprenta asupra ei. Imi aduc aminte ca eram extraordinar de nervoasa si fierbeam in suc propriu in ziua aceea cand lucram la pictura aceasta. De foarte mult timp nu am mai pictat cu o asemenea furie, cu asemenea nervi. Pana la urma am lasat chipul neclar si am folosit mult alb de zinc dand un aspect fantomatic piucturii. La inceput chipul amintea putin de Eminescu desi nu am urmarit asta si era foarte alb parand chiar angelic dar dupa un timp a inceput sa se intunece capatand iar aspectul acela sinistru de cadavru in putrefactie. Albul pielii ei fine a devenit cenusiu iar rozul din obrajii ei a devenit vanat. Muza mea era vanata la fata ca si cum ar fi fost moarta. Ca o ironie a sortii exact tabloul acesta prin care am incercat sa reprezint viata, fiind intitulat chiar “Floarea vietii” avea mereu tendinta de a capata un aspect sinistru, mortuar, in contradictie cu mesajul lucrarii.
Fata din vis, dupa ce am refacut chipul care se invinteise, probabil din cauza albului de zimnc
Azi am refacut chipul fetei din tabloul meu si in sfarsit mi-a iesit mai draguta ca oricand si, mai mult de atat, seamana cu o fata pe care o visam mereu acum 10 ani desi nu am intalnit-o niciodata, o fata finuta si inalta, in jur de 1, 70, cu parul lung negru si drept pielea alba si fina si ochii albastrii care prefera hainele in culori deschise: alb, roz lila si mov. In visele mele de cele mai multe ori eu eram in spatele ei si o urmaream dar ea se departa mereu de mine si parea ca nici macar nu ma observa fiind foarte rece cu mine in timp ce eu tot speram sa se intoarca, sa vorbeasca cu mine, sa-i aud vocea subtire si suava, sa pot sa o iau de mana si sa o simt aproape dar au mai fost si vise in care ea era alaturi de mine, calda, apropiata si iubitoare iar prezenta ei era una foarte placuta, mai placuta decat a oricarei persoane din viata mea de zi cu zi. Si acum imi aduca aminte ca intr-o noapte, cand aveam 15 ani am visat ca a venit la mine. Puteam discuta cu ea orice, cunostea multe, incepand cu problemele de zi cu zi si terminand cu subiecte legate de astronomie si astrofizica. Era langa mine si m-a sarutat pe frunte si m-a atins usor. Atunci am simtit ceva foarte placut revarsandu-se asupra mea ca o apa calduta, ca o ploaie de vara. Imi aduc aminte ca in seara aia ma culcasem cu o durere cumplita de cap. Dupa ce am visat-o pe ea m-am trezit si nu ma mai durea deloc capul. In visele mele aceasta fata aparea cu numele Simona. Nu stiu cine era acea fata si daca exista si in realitate dar in visele mele din acea perioada aparea foarte des iar eu eram indragostita de ea si imi doream sa pot sa fiu alaturi de ea caci nimeni nu era ca ea.
Fata din visul meu din adolescenta, portretul ei in tabloul meu in ulei pe panza intitulat “Floarea vietii”
Nu am tinut mortis sa o pictez pe ea dar cand am vazut cat de mult seamana fata din pictura cu ea am inceput sa tremur de emotie. Era chiar ea, cu parul ei lung si negru, cu ochii ei albastrii, foarte deschisi la culoare, cu pielea ei alba, cu trsaturile ei fine, inalta cu mainile si picioarele subtiri si lungi, atat de tanara si de frumoasa, aceasta fata de care eram indragostita in adolescenta desi nu am avut niciodata ocazia sa o intalnesc in carne si oase.
Pictura masoara 50×100 cm fiind cea mai mare pictura in ulei pe panza din toate pe care le-am facut pana acum si va fi expusa la Pavilionul B din Herastrau incepand cu 30 iunie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu