M-am apucat sa scriu aceasta postare in incercarea de a ma elibera de durerea enorma pe care o am si acum pe suflet si timp de 10 ani am tinut-o in mine.
Numai eu stiu cat de greu mi-a fost si desenele si picturile au fost singura modalitate prin care mai scapam de aceasta suferinta.
Mereu mi-am dorit sa iubesc si sa fiu iubita, dar iubirea pe care mi-o doream nu este acceptata de societatea asta intoleranta si indoctrinata de biserica care judeca si condamna oamenii pentru ceea ce sunt si tot ce am putut sa fac a fost sa pun pe hartie sau pe panza imaginea iubirii la care visam, de mii si mii de ori, in mii si mii de chipuri si ipostaze.
Aveam perioade cand numai la asta ma gandeam si din cauza asta nu aveam note prea stralucite in liceu. Devenise o obsesie care imi macina sufletul. O vedeam doar pe EA, cea cu care nu imi era permis sa fiu, nu ma mai interesa altceva.
Numai eu stiu cat am suferit in acesti 10 ani cand am ales sa fiu singura, am facut un compromis ca sa fiu cat de cat acceptata de cei din jurul meu. Aveam perioade cand eram foarte deprimata si nu imi mai doream sa traiesc dar arta ma salva.
Pentru societatea asta mult prea ortodoxa iubirea la care am visat eu mereu este un pacat. Stau si ma gandesc cateodata cat de mult rau a facut religia instigand la ura, cum se contrazic singuri, cum vorbesc mereu despre iubire si in acelasi timp instiga la ura impotriva celor care iubesc altfel decat majoritatea, cat de ipocriti sunt. Din cauza lor am ramas eu singura afundandu-ma in singuratate desene si depresii. Am avut perioade cand plangeam zile intregi si nu imi mai venea nici macar sa mananc, atata eram de trista, iar de ziua mea cand am implinit 20 de ani am vrut sa ma sinucid.
Desi am fost mereu singura mi-am dorit foarte mult sa iubesc si sa fiu iubita dar in loc sa-mi doresc un baiat mi-am dorit o fata langa mine. Aveam perioade cand o visam mereu, visam ca sunt cu ea si si acum visez cateodata ca sunt cu o femeie calda si iubitoare.
Daca m-ar fi atras baietii nu as fi ajuns sa desenez mii si mii de nuduri masculine pentru ca era cel mai usor lucru posibil sa am un iubit, ca dovada ca nu prea sunt pictorite care sa picteze si sa deseneze mereu nuduri masculine, dar asa am ajuns sa creez mii si mii de Galatee, mii si mii de muze la care imi era permis doar sa visez.
Stiu ca lumea ma va judeca aspru dar asta sunt si nu ma pot schimba, mai bine mor, de atatea ori mi-m dorit sa mor.
Vreau ca creatia mea sa ramana, la fel ca si mesajul ei pentru ca si alti oameni care sunt in situatia mea sa nu se simta singuri pe lume. Vreau ca lumea asta sa inteleaga ca iubirea curata nu este nicioadta un pacat ci este un sentiment inaltator indiferent spre cine este indreptata si nu se poate spune ca e impotriva naturii cum zic ei atata timp cat natura ne-a facut diferiti.
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Nu conteaza cine si ce zice. Just be yourself. Vei primi tot ce iti doresti, la momentul potrivit.
Cred ca abia cand singuratatea e inteleasa cu adevarat, abia cand omul invata sa fie fericit cu el insusi, va sti sa fie fericit si cu altcineva.
Nu conteaza ca visezi la un "el" sau la o "ea". Conteaza sa ai incredere in tine si sa te asculti.
Oamenii traiesc prea mult "din carti", uitand sa fie ei insisi.
Forever trust in who you are. :)
frumoasa postarea, frumos comentariul... :*
esti trista. http://www.psiholog-online.eu/
Esti penibila. Grow up!
poti sa te sinucizi linistita
Sper că vei găsi persoana potrivită.. şi sunt sigură că sunt şi alte persoane care suferă din acelaşi motiv. Îţi urez baftă şi răbdare.
Si tu chiar dai doua cepe degerate pe ceea ce spune societatea despre tine ?
Abia acum te-am descoperit. si cititnd articolul asta am ramas mut de cata tristete iti poate tie provoca un set de prejudecati inutile posedate de o societate si asa distrusa si dezmembrata de propriile prejudecati.
Eu iti dau un sfat gratuit : Zambeste, te face mai frumoasa !! si zambetul o sa iti aduca multe lucruri bune, printre care si ceea ce iti doresti !!!
Iti las aici una din poeziile mele care a placut cel mai mult in Cenaclul Junimea din care am facut parte in urma cu 4 ani in orasul de unde eu sunt, adica Iasi, una dintre poeziile care a luat locul 1 la concursul de creatie literara ”Tinere condeie” ce s-a desfasurat la Oradea in anul 2008.
Un univers
In mintea-mi chinuita
De dor si amintiri,
Se leag-un vis feeric
Din tainice iubiri,
Ascult in taina totul,
Visez la ce va fi
Si nu-mi aduc aminte
Decat numai de locul,
In care am trait
Cu mintea mea caci tainic
Am parasit,
Un univers...
Mi-e greu. La umbra sortii mele
Ascul incet si sigur,
O voce care-mi spune
Ca trebuie sa sper,
Dar stelele ce pier
In zorii diminetii
Dau glas tristetii
Si totu-i efemer...
Urmăresc blogul tău de ceva timp, și sincer, iubesc arta ta. Ești norocoasă să ai un asemenea talent. Ai putut să transpui partea sentimentală pe hârtie, într-un mod destul de impresionant. Spre deosebire de tine, eu de mică am avut tendințe sinucigașe din cauza societății. Formele mele de artă nu au putut înlocui cu succes ceea ce mă frământa.
Dar tu, tu ești o persoană deosebită ce merită mult mai mult. Lumea nu va înțelege niciodată! Dar asta nu înseamnă că tu nu poți fi fericită! Nu asculta gurile rele, pentru că mereu vor avea ceva de discutat!
Dacă vrei să vorbești vreodată cu cineva despre orice, îți las e-mail-ul meu: filote_florina@yahoo.com
cauta o pula zdravana femeie si sa vezi cum nu o sa mai umpli lumea de cacanarii
In primul rand, as dori sa ti spun doar ca acea suferinta de care vorbeai, ar putea avea o explicatie lautrica pe care poate nici macar tu nu stii ce inseamna sau de unde provine. Te sfatuiesc sa consulti un psiholog in vederea identificarii adevaratei dureri si, evident, de a incerca sa vindeci, ce se (mai) poate vindeca. Lesbianusmul, ca si homosexualitatea, apar ca urmare a unor dereglari hormonale in timpul sarcinii din cauza hormonilor prezenti in diferite cantitati in placenta, de ex. la o fata expunerea in cantitate mai mare de estrogen, in loc de testosteron, din cate imi amintesc eu, ca rmare creierul va procesa sexualitatea invers fata de cum e considerat normal de catre societate.
Trimiteți un comentariu