Azi am pictat gandindu-ma la poezia Sara pe deal a lui Mihai Eminescu si in incercarea mea de a reda imaginea adolescentului Eminescu alaturi de fata cu parul balai am asternut pe panza altceva, scotand un nou personaj din subconstient, un personaj care seamana cu o femeie pe care o visez mereu. Nu stiu cine ar putea fi aceasta femeie inalta, bruneta, tunsa scurt pe care am pictat-o in mod inconstient, incercand sa pictez altceva. Cand pictam mintea mea era undeva departe. Ma gandeam la ea si eram furioasa din cauza ca nu pot fi alaturi de ea din vina societatii care in loc sa progreseze regreseaza si acum, dupa alegerile din SUA, niste misogini, niste bigoti si niste oameni intoleranti au ajuns sa conduca lumea. Furia mea se impletea cu o mare frica legata de viitorul omenirii si al drepturilor omului. Mi-e frica de tot ce inseamna o lume condusa dupa "valorile traditionale" ale lui Trump si Mike Pence, o lume in care femeile ca mine nu au loc.
Sara pe deal
Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plâng, clar izvorind în fintine;
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi cesele-n luna ridica,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stina.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuteste;
Ah! în curând pasul-mi spre tine grabeste:
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cât îmi esti de draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu