Cum ar fi o societate in care reproducerea sa nu mai fie un proces aletoariu, sa nu existe copii nedoriti si avorturi si femeile sa nu fie nevoite sa poarte in pantece o sarcina pentru a avea urmasi, fiecare embrion fiind obtinut prin fertilizare in vitro sau chiar prin clonare si tinut timp de 9 luni intr-un aparat care sa asigure toate conditiile din uter? In ziua de azi in cele mai multe cazuri sarcina este o intamplare mai mult sau mai putin fericita (cateodata chiar nefrericita), copilul fiind rodul hazardului, doar o consecinta nedorita a unei nopti de placere egoista in care nimeni nu s-a gandit la eventualitatea unei sarcini si la copilul care s-ar putea naste. Din acest motiv multi copii ajung sa fie avortati sau abandonati, pentru ca oamenii atunci ca i-au conceput nu s-au gandit la ei ci, in egoismul lor, au urmarit un singur scop, sa se simta bine impreuna, sa se bucure de placerea sexuala, problema nasterii unui copil punandu-se abia dupa ce a fost confirmata o sarcina. O lume in care fiecare copil, in loc sa apara din intamplare, face parte dintr-un plan foarte bine pus la punct, este obtinut prin fertilizare in vitro sau prin clonare, avand un bagaj genetic bine cunoscut si este crescut pe toata perioada "sarcinii" nu in uterul unei mame care poate sa fumeze, sa consume alcool sau sa traiasca intr-un mediu toxic, ci intr-un incubator special care asigura toate conditiile necesare pentru dezvoltarea embrionului si a fatului ar fi o lume mai buna din multe puncte de vedere. Femeile ar fi mai libere, nu si-ar mai distruge corpul ducand sarcini si ar putea munci mai mult, populatia ar fi constanta, fiind produsi copii exact cat e nevoie pentru a mentine echilibrul demografic, embrionii ar fi mult mai usor de monitorizat pe toata perioada dezvoltarii lor si oricine ar putea lasa urmasi fara sa se casatoareasca si fara sa aiba viata sexuala, fiind suficienta doar donarea de ovule sau sperma.
Am creat pictura de mai sus imaginandu-mi o asfel de lume, o lume in care fiecare copil se naste atunci cand este dorit si cand societatea are nevoie de el, o lume fara avorturi, si dezechilibre demografice, o lume in care femeile sunt cu adevarat egale cu barbatii nefiind obligate sa suporte povara unei sarcini pentru a avea copii.
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu