Una dintre muzele poetei Sappho

Am facut aceasta pictura fiind inspirata de poezia de mai jos, scrisa de poeta Sappho, o poezie trista despre o despartire inevitabila. Poezia exprima tristetea fara margini izvorata din neputinta celor doua femei. Fata trebuia sa plece impotriva vointei ei, neputand sa se opuna, iar Sappho isi dorea sa moara in acele momente cand nu putea decat sa accepte soarta impusa de societate.

Nu am mai primit niciun cuvant de la ea

Sincer as fi vrut sa mor

Când a plecat, ea a plâns

o treaba buna; ea mi-a spus, "Aceasta despărțire trebuie să fie

îndurata, Sappho. Merg impotriva vointei mele. "

I-am spus, "Du-te, și să fie fericita

dar nu uita (stii

bine) pe cine lasi încătușata de dragoste

"Dacă vei uita, gandeste-te

la darurile noastre catre Aphrodita

și toate frumusețea pe care am împărtășit-o

"toate diademele violet,

bobocii de trandafir împletiti, mărarul și

sofranul încolăcite în jurul gâtului tineri

"mir turnat pe cap

și rogozini moi pe care fetele au

tot ce si-au dorit alături de ele

"în timp ce nicio voce nu a cantat

in coruri ca ale noastre,

niciun copac inflorea primăvara fără cântec ...