Desi avem o constitutie democratica si avem dreptul legal de a ne exprima prin arta suntem impiedicati prin mijloace economice sa o facem asa cum se intampla cu multe alte lucruri, drepturi constitutionale de care cetatenii practic nu benefiaza, cum ar fi dreptul la munca care de fapt este abolit prin blocarea posturilor din sectorul de stat sub pretextul crizei economice. Din politica actuala face parte si reprimarea artei prin mijloace economice, falimentarea ei. Cei de la ALPAB au incercat sa transforme galeria AAP intr-un restaurant sau altceva pe motiv ca ar fi mai profitabil, ca vezi doamne galeria noastra nu produce bani, ca totul trebuie sa produca bani ca sa existe. Nu au facut asta pana acum pentru ca sala nu este racordata la utilitati si un restaurant fara apa si WC nu poate primi autorizatie. Nu s-au gandit ca galeria nu produce bani pentru ca nu e promovata si fiind si dosita pe o alee laturalnica nimeni nu stie de ea. Daca ar fi existat interesul si vointa politica aceasta galerie nu ar fi fost atat de neprofitabila si ar fi putut deveni una dintre atractiile parcului.
In ziua de azi artistii sunt redusi la tacere prin mijloace economice. Stiu din propria experienta. Am mii de tablouri care nu se vand, tablouri in care am inevstit destul de mult, si toata lumea imi zice ca nu se poate trai din pictura, ca trebuie sa las pictura si sa ma plafonez intr-un servici care sa-mi rapeasca tot timpul si toata viata, sa fiu la dispozitia altora sa fiu SCLAVA pentu ca societatea ne vrea SCLAVI si lupta din rasputeri contra artei si a certivitatii, cei care au diverse initiative fiind loviti dur pana ajung muritori de foame, inglodati in datorii. Stiu cat se investeste in arta, cat costa o expozitie, cati bani se baga in materiale si ca arta nu este sustinuta, mai ales cand e vorba de tineri artisti contemporani, si inghite mai multi bani decat produce pentru ca oamenii de afaceri care detin banii si puterea prefera sa dea sute de mii de euro pe un tablou simplist facut de un mare pictor care acum e oale si ulcele in loc sa cumpere o lucrare muncita de un artist in viata. Eu consider ca asta si este motivul pentru care lumea in care traim e atat de rea: faptul ca este condusa de oameni de afaceri infecti care au banii si puterea in mana si sunt mai presus de legi, de guverne si de orice. Iar vorbesc din propria experienta. Am cunoscut diversi oameni de afaceri care mai degraba ar da banii pe tigari ajutand companiile producătoare de tigarete sa se dezvolte, pe jocuri de noroc in cazinou sau pe alte lucruri daunatoare care cateodata implica si umilirea altora decat pe tablouri. Imi aduc aminte ca acum cativa ani am vorbit cu un asemenea om de afaceri si nu il interesa deloc arta mea in schimb imi cerea sa ma fac sex pe bani cu el. Unii dintre ei sunt atat de josnici de spurcati si de mizerabili incat prefera sa foloseaca banii pe care ii au pentru umilirea altora, fie ca e vorba de femei pe care le imping spre prostitutie, fie ca e vorba de angajati pe care ii transforma in sclavi in loc sa dea banii in scopuri nobile. Asemenea oameni nu investesc in arta asa cum nu investesc nici in cercetarea stiintifica. Nu generalizez, poate or fi si unii care nu sunt asa si inca mai sper ca acestia au puterea de a schimba lumea dar cei pe care i-am cunoscut eu erau foarte cinici, inumani si lipsiti de orice forma de sensibilitate si simt artistic, erau doar niste stapani de sclavi care cautau sa-i exploateze si sa-i umileasca pe altii, asa cum se comporta si cu femeile din viata lor si cu cat sunt mai sus cu atat sunt mai putin umani, a se vedea cazul celor care sunt stapani peste mari companii si nu le pasa nici de mediu nici de drepturile omului, de nimic, calcand totul in picioare. Aici avea dreptate Marx. Capitalismul monopolist incepe din ce in ce mai mult sa semene cu comunismul in ceea ce priveste aspectele negative dar este mai rau din multe puncte de vedere. Marile companii sunt conduse de asemenea oameni cu un caracter execrabil care scuzati-mi expresia vor as futa pe toata lumea cum vor ei si din acest motiv lumea aceasta este atat de haotica, nedreapta si de multe ori drepturile omului sunt povesti frumoase care exista numai pe hartie.
Arta este lasata sa moara prin taierea finantarii, ca un organ care nu mai primeste sange si se necrozeaza, moare incet dar sigur si din cauza asta pe zi ce trece traim intr-o lume din ce in ce mai cenusie si mai urata. Ma gandesc cate sali de expozitie si cate expozitii si cati artisti erau acum 10 ani si ce a mai ramas acum si ma intristez. Imi aduc aminte de galeriile AAP de la Rosetti si Teatrul Foarte Mic. Erau alte vremuri atunci. Acum ce a mai ramas ? Noi artistii suntem oarecum contra curentului si din cauza asta nu avem bani. Desi legal vorbind suntem liberi sa ne exprimam prin arta prin mijloace economice ne este interzis acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu