Emotie de toamna

 

Ieri, tot rasfoind picturile vechi m-am apucat sa modific una tablou inspirat din poezia Emotie de toamna de Nichita Stanescu pe care l-am facut in 2002 pentru ca ochiul nu era destul de expresiv.
In imaginea de mai jos este tabloul respectiv asa cum arata in 2002, cand l-am realizat.

Mai jos este poezia care m-a inspirat
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.