Am facut acest tablou in ulei pe lemn acum doua zile. Imi aduc aminte ca eram foarte nervoasa in ziua aceea pentru ca mai aveam si altceva de facut dar din fericire, desi a fost facut la repezeala, tabloul a iesit foarte pictural si plin de viata. Nu stiu cum se face ca exact in zilele in care sunt presata de timp si stresata am mai multa inspiratie decat atunci cand nu am nimic de facut si am foarte mult timp liber cu care teoretic as putea sa fac orice. Si Pleiadele le-am pictat inainte de un examen, cand ar fi trebuit sa stau si sa invat dar imi era sila de cursuri si imi venea sa dau cu ele de pamant. Eram plina de nervi si nu stiam ce sa fac ca sa termin mai repede pictura si sa-mi mai ramana timp se pentru invatat dar pictura pe care am facut-o atunci este una dintre cele mai apreciate picturi pe care le-am realizat pana acum.
Revenind la zeita pe care am pictat-o acum, ea s-a nascut fara sa fie schitata inainte, fara sa fie gandita, doar din miscarea rapida si nervoasa a pensulei, pur si simplu am pictat ce mi-a venit, asa cum s-a miscat mana, ca un sport si am fost si eu surprinsa cand am vazut cum a iesit tabloul, cat de vie pare fata mea cu ochii albastrii, care seamana foarte mult cu copila cu parul de aur din poeziile lui Mihai Eminescu si cum vibreaza toate florile, atat macii si spicele de grau din buchetul ei cat si totata natura inflorita ce o inconjoara si rezoneaza cu tineretea si cu frumusetea ei, cata bucurie se citeste in ochii ei albastrii ca cerul senin si visatori. Desi nu m-am gandit la nimic cand am facut pictura, iminea ei a aparut iar din adancurile subconstientului meu si a prins viata pe aceasta bucata de lemn si de fiecare data cand privesc pictura, ma gandesc la ea ca si cum ar fi vie si as putea sa o chem langa mine, sa ma joc in parul ei auriu si sa-i sarut buzele moi. Este doar o pictura dar chipul ei pare atat de viu incat de fiecare data cand o privesc simt ca ma indragostesc de ea.
Imi doresc sa expun acest tablou la salonul de primavara din Herastrau a carui data inca nu a fost stabilita.
M-am chinuit sa fotografiez tabloul si am facut foarte multe fotografii pana mi-a iesit cat de cat bine. Din cauza suprafetei lucioase nu am putut folosit blitzul si pictura este pusa in evidenta daca lumina vine dintr-un anumit unghi. Pictura arata mult mai bine in realitate decat in fotografii si abia astept sa o expun.
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Buna ziua domnisoara Corina,
Ma bucur tare mult ca am gasit intampplator blogul tau pe net...ma bucur spun, ca avem copii atat de talentati in tara aceasta a nimanui acum, dar a voastra intr-un viitor pictural aidoma desenelor tale...sa fii sanatoasa si sa ai multa inspiratie...si da-mi voie sa-ti mai vizitez din cand in cand pagina...esti un mare talent !
Trimiteți un comentariu