Atat de frageda

Atât de frageda, te-asameni

Cu floarea alba de cires,

Si ca un înger dintre oameni

In calea vietii mele iesi.

Abia atingi covorul moale,

Matasa suna sub picior,

Si de la crestet pâna-n poale

Plutesti ca visul de usor.

Din încretirea lungii rochii

Rasai ca marmura în loc

S-atârna sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi si noroc.

O, vis ferice de iubire,

Mireasa blânda din povesti,

Nu mai zâmbi! A ta zâmbire

Mi-arata cât de dulce esti,

Cât poti cu-a farmecului noapte

Sa-ntuneci ochii mei pe vechi,

Cu-a gurii tale calde soapte,

Cu-mbratisari de brate reci.

Deodata trece-o cugetare,

Un val pe ochii tai fierbinti:

E-ntunecoasa renuntare,

E umbra dulcilor dorinti.

Te duci, s-am înteles prea bine

Sa nu ma tin de pasul tau,

Pierduta vecinic pentru mine,

Mireasa sufletului meu!

Ca te-am zarit e a mea vina

Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,

Spasi-voi visul de lumina

Tinzându-mi dreapta în desert.

S-o sa-mi rasai ca o icoana

A pururi verginei Marii,

Pe fruntea ta purtând coroana

Unde te duci? Când o sa vii?