Univers eminescian - Expozitie de picturi si desene inspirate din poeziile lui Mihai Eminescu in Herastrau

Creatiile mele inspirate din poeziile lui Mihai Eminescu vor fi expuse la galeria AAP din Herastrau incepand de maine. Mihai Eminescu este poetul meu de suflet. Va astept la expozitie.

Craiasa din povesti

Azi am facut un nou tablou in ulei pe panza inspirat din poezia Craiasa din povesti a lui Mihai Eminescu

Puterea mintii

Am facut aceasta pictura intitulata puterea mintii in anul 2003 dar azi am modificat-o, personajul intunecat facand-o sa para mult mai misterioasa ca inainte. Mai jos este pictura asa cum arata ea cand am facut-o

Ganduri despre univers sau viziunea cosmica a lui Eminescu din Scrisoarea 1

Ieri am facut acest tablou in ulei pe panza la dimesiunile 80x100 pornind de la viziunea lui Mihai Eminescu asupra universului, mintea poetului ce cuprindea pamantul, punctul din care a a aparut universul(ceea ce seamana foarte mult cu teoria Big-Bangului), galaxiile, stelele si planetele iesind toate din aceasta singularitate primordiala din expansiunea careia s-a nascut universul nostru inainte de care cum zicea si Eminescu nu exista nimic, nici macar timpul. 

Freamat de codru

Am făcut pictura in tempera pe hârtie speciala si desenul in creion de mai jos dupa ce am citit poezia Freamăt de codru de Mihai Eminescu, o alta poezie închinata iubirii pierdute a poetului. Asa mi-o imaginez eu pe iubita poetului… nud in mijlocul naturii precum o Eva in gradina Edenului, atat de pura, atat de frumoasa, tanjind dupa iubire 

Freamăt de codru

Tresărind scânteie lacul
Și se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Și ascult de la răcoare
                        Pitpalacul.
Din isvoare și din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Pintre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
                        Se azvârle.
Cucul cântă, mierle, presuri -
Cine știe să le-asculte?
Ale pasărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Și vorbesc cu-atât de multe
                        Înțelesuri.
Cucu-ntreabă: - "Unde-i sora
Viselor noastre de vară?
Mlădioasă și iubită,
Cu privirea ostenită,
Ca o zână să răsară
                        Tuturora."
Teiul vechi un ram întins-a,
Ea să poată să-l îndoaie,
Ramul tânăr vânt să-și deie
Și de brațe-n sus s-o ieie,
Iară florile să ploaie
                        Peste dânsa.
Se întreabă trist isvorul
– „Unde mi-i crăiasa oare?
Părul moale despletindu-și,
Fața-n apa mea privindu-și,
Să m-atingă visătoare
                        Cu piciorul?"
Am răspuns: - "Pădure dragă,
Eu nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, rămâneți
De visați la ochii vineți,
Ce luciră pentru mine
                        Vara-ntreagă."
Ce frumos era în crânguri,
Când cu ea m-am prins tovarăș!
O poveste încântată
Care azi e-ntunecată...
De-unde ești, revino iarăși,
                        Să fim singuri.